Perfectiunea nu exista decat in cifre.

Exista fete de 14 ani ce vor sa slabeasca. Cumpara machiaje si haine care sa le avantajeze,insa povestea cu hainele este alta. Hranesc o industrie care se bazeaza pe insecuritatile fetelor si femeilor. Alimenteaza o industrie care face  bani pentru  ca ne credem urate,grase.                                Cati bani ar pierde corporatiile daca, intr-o zi, femeile s-ar trezi si ar decide ca sunt frumoase asa cum sunt? Ca nu avem nevoie de nimic ca sa ne simtim increzatoare?

Ritualul bulimiei e bine cunoscut..  Esti  singura ,bineinteles,  si stii ce ai de facut ca sa fii frumoasa, adica slaba, si dai drumul robinetului pentru ca acoperi zgomotul, intri in starea de zombie si fara vreo emotie incepi.

Consemnari imaginative:

Intr-o  oarecare zi, Read More

Anunțuri

Doar sa stii ca nu conteaza.

Nu conteaza ce ai iphone ai in mana, sa stii ca nu. Nici ce procesor are ultimul tau smartphone, nici ce salariu au parintii tai, nici ce ditamai fabrica au intocmit bunicii tai, nu conteaza nici daca pe eticheta de la haina ta scrie Guess, nu conteaza nici daca ai pantofi Jimmy Choo. Nu conteaza daca ai inel de aur, sau daca ai ruj de la Dior, nici daca ai masina, ce masina, sau vii pe jos. Nu conteaza nici ca ai un frate mai mare care poate sa ne bata pe toti daca te enervam, nu conteaza nici ca poate tac-tu sa ne cumpere scoala, nu conteaza nici daca casa ta e din chirpici sau daca ai o gaura in pantofi. Nu conteaza daca esti blonda sau slaba sau inalta sau daca ai ochi verzi sau caprui. Nu conteaza nici cate kilograme ai dat jos si nici ce nuanta te-ai vopsit. Cui ii pasa? Tot ce ai, nu e al tau, e al parintilor tai. Nu ai muncit pentru nimic din ceea ce detii, porti sau cu ceea ce te lauzi. Tu nu ai nicio contributie. E nul.

Dar stii ce conteaza? Stii ce conteaza cu adevarat? Conteaza ca atunci cand deschizi gura, cei din jurul tau sa ramana impresionati. Conteaza sa Read More

Arta de a fi sensibil.

Mai exista oare, in ziua de astazi, un ideal de sensibilitate? Mai romantizeaza cineva ideea unei inimi fragile?

In afara de tipul rock n roll, fara drame , caruia nu ii pasa de nimic, nu o silueta, o figura concreta, bine determinata, cu colturi ascutite si linii drepte, cu miros de alcool dar risipit si un soi de transpiratie stralucitoare, exista si un tip, acolo , in spate, cineva timid. Timid si sensibil, cu miros de carte noua, imbracat in camasa incheiata pana in gat, cu un pulovar abia scos din dulap, usor miros de naftalina si deodorant mediocru. Si totusi, are o privire, are ochi de nebun, priveste foarte fix, iar gimnastica oculara e foarte vioaie, ca un moment artistic ce a costat mult timp si transpiratie.

La fel, si pentru ea, exista ea cu geaca de piele, ciorapi plasa, dandu-se jos de pe o motocicleta a unui tip pe care probabil i-a frant inima pe viata si i-a mutilat perspectiva despre iubire etern, dar care inca este indragostit profund de ea, si raspunde la orice apel, ca oricare alti catelusi ai ei, se da jos ,si ne izbeste un parfum mult prea dulce, care parca face parte din aura ei, din personalitatea ei, e semnatura ei. Bineinteles, bruneta, cu ochi verzi si un ruj visiniu, face ravagii pe pietonalul plin. Nu ii pasa.

Si apoi, mai este si ea, cea cu un tricou alb, jeansi cu talie inalta, si niste conversi foarte uzati, dar care totusi au farmecul lor. Nemachiata, tunsa scurt. Este atacata de toate rautatile, este epuizata, este prea sensibila. Lasa totul sa ajunga la inima, zidurile au fost doborate, sau nici nu au fost construite vreodata. Si totusi, e plina de emotie, si de viata, de pasiune, simte tot. Simte rautatile, dar simte si complimentele, simte iubirea, ii intra in pori, ii curge in vene cu viteza luminii si intra intr-un vid infinit care nu rateaza nicio molecula de iubire, si , pe de alta parte, e stana de piatra, rautatile se arunca in ea, si curg ca smoala incinsa, curg, si intra , intra prin urechi, nas gura, si rasuna in capul ei ecoul vocilor.

Se numeste pasiune. Se numeste a trai cu pasiune. Se numeste a fi emotiv, emotional, sensibil, timid. Se numeste a ascunde un univers intr-un ambalaj greu de desfacut, pe care nu il poti desface cu mainile, trebuie sa iei foarfecele, dar daca tai prea tare, si curge un pic de univers pe afara, si atunci ai stricat o opera de arta, ascunsa?

Ea, a doua, sta pe banca, poate are pe cineva langa, poate nu, oricum nu conteaza pentru ca privirea este fixa. Este ceva legat de ochii timizi, ceva care tradeaza modestia si tacerea, ceva care promite o lume  uimitoare, ceva fascinant, nebunia. Are ochi mari , albastri, privirea fixa indelung, ori in gol , ori pe cineva, analizeaza tot, culori, mirosuri, curenti. E totul in creier, gandurile se invart ca mustele in jurul unui neon alb intr-o seara de vara, afara. Are ochi de nebuna. Si nu mai are nevoie de nimic altceva, nimic nu mai conteaza, pentru ca odata ce te-a atins privirea ei, singurul lucru care se misca, esti atent. Dar e timida, si singurul lucru care il vei primi de la ea e privirea. Si e sensibila, asa ca daca te uiti urat, s-ar putea sa planga mai tarziu, sa fie complexata sau frustrata, si sa intrebe cu ce a gresit, ce impresie a lasat, oare a facut ceva nepotrivit.

‘’ Fii tare. Viata e o lupta. Trebuie sa ii joci pe toti pe degete. Nu trebuie sa te atasezi de nimic si nimeni. Nu toata lumea iti vrea binele. Nu mai bine nu iti pasa? ‘’

Inteleg, ma protejati, dar iubirea? Emotia? Simtirea? Unde sunt toate astea? Intr-adevar, lumea te poate dobori, dar pentru toate lucrurile care te tin treaz noaptea, pentru care versi lacrimi fierbinti, care te adancesc in depresie, exista tot atatea lucruri care te fac sa zambesti, sa iti deschizi porii si sa absorbi realitatea in tine, sa nu vrei sa iti deschizi ochii pentru ca simti. Unde sunt indoielile, raspunsurile lor, unde sunt intrebarile mii, unde sunt modestia si aroganta,  unde sunt  lectiile de viata, unde sunt ideile si inventiile, unde este emotia cea mai multa, unde este iubirea cea mai profunda? Unde?

In inima unui timid, sensibil.

Noi, fraierii.

Lux, nopti nedormite, alcool, fum, barfe, minciuni, tradari.. Si bani , neliniste, fite, superficialitate.

Eu nu sunt pentru lumea asta. Eu nu vreau . Am fost smulsa din carti si ceaiuri, si adusa in canapele de piele si ecrane gigantice, de la plimbari cu un prieten, maxim doi,  la gasti cu o duzina de oameni pe putin..

Si da. Distractia e multa, si merita. Dar eu am timp pentru ea. Acum am alte lucruri de facut. Acum nu vreau sa ies din lumea mea, din pacea mea. Nu vreau sa ies din diminetele devreme cu strazi goi si reci, nu vreau sa ies din cafeaua la balconul camerei mele. Nu le tradez pentru o mahmureala. Read More

Te astept, mare,mai frumos ca niciodata.

Te astept anul asta mai mult ca niciodata, mai frumos ca niciodata. Am scapat, mare. Am evadat. Te astept cu sufletul impacat. Te astept cu ochi senini si cu inima impacata. Anul asta te scutesc. Te scutesc de privirile ingandurate, te scutesc de plansetele ascunse, de grija orasului parasit. Vin, mare, vin. Vin si nu ma mai intorc. Anul asta, ai toata atentia mea. Nu ma voi mai uita la cer cu capul plin de ganduri negre, de barfe, de mesaje niciodata primite, de prietenii niciodata reale. Nu, ma voi uita la tine. Si ma voi uita cu speranta si cu dragoste. Cu o inima mai plina de iubire si fericire ca niciodata. Voi veni, fara nici macar o grija.

Acum sunt bine, mare.Acum am scapat de toxina, sunt curata. Sunt mai senina ca niciodata. Gandul mi-e un cantec soptit si mersul usor dansat. Parul mi-e Read More

Cinste prietenilor.

Cinste voua, iubitii mei. Cinste prietenilor adevarati. Cinste celor care au fost alaturi de mine cand am fost la pamant, cand am fost sub el. Cinste celor care s-au bucurat alaturi de mine cand eram in al noualea cer. Cinste lor pentru ca ei l-au creat, ei i-au dat definitie. Cinste pentru ca ati pastrat-o sincer, tot. Pentru ca m-ati facut un om mai bun, mai frumos, mai maleabil. Cinste voua pentru ca am crescut cu voi, am invatat cu voi, am trait cu voi, am cazut cu voi si tot cu voi m-am ridicat. Desi  o lacrima uda obrazul, Read More

Aplauze

Aplauze pentru tine. Aplauze pentru ca ai rezistat. Aplauze pentru noptile nedormite cu sufletul sfasiat, aplauze pentru diminetile in care l-ai pus inapoi ca un puzzle cu piese multe si mici, cand l-ai reconstruit cu un zambet pe fata. Aplauze pentru toate acele dati cand ai crezut ca nu mai poti indura, si totusi, uita-te aici, acum. Aplauze pentru cei ce gasesc fericire in simplitate, ce s-au oprit din a vrea constant mai mult. Aplauze pentru cei ce vad frumusete si in crapaturi si imperfectiuni. Aplauze pentru cei ce lumineaza incaperea cand intra in ea. Pentru cei ce vad arta in orice. Aplauze pentru arta, pentru artistii ce se straduiesc. Read More

Nu te ingrijora de mine.

Nu te ingrijora de mine. Eu am viata mea si drumul meu ce zi de zi mi-l construiesc din ce in ce mai complex si mai luminos. Nu te ingrijora de sentimentele mele. Pentru mine sunt clare si sunt stapana pe ele. Nu te ingrijora de viata mea. Am realizat cine imi sunt prieteni, cine nu, probabil , de fapt, mai mult ca sigur, se vor schimba de un milion de ori. Dar am oameni in jurul meu ce ma ajuta sa imi creez viziuni, Read More

Despre mare…

Vreau sa scap. Vreau sa merg intr-un nou oras. Sa cunosc oameni noi. Sa cunosc religii noi . Sa vad alte fete, alte strazi. Vreau ceva nou. Pentru cateva zile, o escapada. O ignoranta frumoasa fata de problemele din orasul de veci mic cat un purice fata de lumea asta mare.

Nu vreau sa ponegresc minunatul meu orasul natal Botosani. Orasul copilariei mele. Orasul in care o gasca de pustani cutreiera strazile cu sclipiri in ochi si flacari in suflete. Orasul in care s-au intamplat toate povestile care le vei povesti nepotilor. Orasul in care ai toti tovarasii gata sa bata targul la pas.

Da. Da, vreau sa scap de el pentru cateva zile. Mai ales, vreau la mare…

Vreau sa mi se cufunde din nou picioarele in nisipul catifelat si rece Read More

Despre evadare

Oamenii vin, isi pun amprenta pe noi, ne contureaza, ne schimba, si pleaca. Materia nu dispare, se transforma. Asa si sentimentele noastre. Intr-o epoca a miscarii continue, a miscarii perpetue, oamenii se grabesc si… Si uita.

Si zi de zi alearga spre slujbe de vis, scoli ideala, meeting-uri importante. Isi pierd capul in foi, ecrane, trafic. Se gandesc mereu altundeva, sunt absenti.

Ca adolescent, e si mai greu. Sunt momente in care simti tot ce ai putea simti deodata, Read More